Andrei Molnar – un arhitect cu un CV impresionant

Ne-am propus să publicăm pe parcursul anului 2018 o serie de interviuri cu arhitecți, interviuri prin care să oferim informație practică despre ce înseamnă colaborarea cu un arhitect de ce este important și util să lucrăm cu un arhitect, despre elemente la care trebuie atenție la construcția unei case sau la amenajarea unui apartament, la amenajarea unui birou, a unui magazin, a unui hotel sau a unei restaurant.

Primul interlocutor din serie este Andrei Molnar, un arhitect cu un CV impresionant.

”Sunt absolvent al Institutului de Arhitectură Ion Mincu București și Membru al Ordinului Arhitecților din România. În primii ani m-am ocupat mai mult de amenajări interioare, mobilier și expoziții. Am făcut pavilioanele Asociației Producătorilor de Mobilă la Paris, Lyon, Koeln, Milano, Moscova. Am făcut design de mobilier pentru firme din Germania și Franța, amenajări de magazine pentru Stefanel și Benetton. Apoi am trecut la locuințe. Am proiectat o clădire de birouri pe Bd. Aviatorilor, mai multe locuințe individuale în București și Snagov, am amenajat vile în Sardinia. Acum lucrez în parteneriat cu Bouygues UK pentru amenajarea unor campusuri universitare în Marea Britanie.”

Să începem să explicăm ceva simplu: când anume lucrăm cu un arhitect?

Există mai multe situații în care se lucrează cu un arhitect: în primul rând în cazul proiectelor care presupun obținerea unei autorizații de construcție şi unde, atât companiile cât şi indivizii, trebuie să lucreze cu un arhitect ca să execute documentația necesară obținerii acesteia. Peste tot în lume ești obligat să mergi la primărie, pentru aprobare, cu proiectul făcut de un arhitect.

Dacă ieșim din zona de construcții și vorbim de amenajări, unde nu mai există aspectul de obligativitate decât în cazul unor modificări constructive, există destul de multe companii care apelează la arhitecți. De ce? Sunt proiecte destul de mari, unde este indicat sa se apeleze la un  arhitect. Una este când cineva are un apartament și vrea să îl aranjeze – dacă are talentul necesar, se uită prin niște reviste și poate să îl amenajeze singur – și alta este când vorbim de lucrări mai mari, care necesită modelare 3D, detalii de execuție, studii de iluminat, stereotomii pentru placări, liste de cantități de materiale ce trebuie achiziționate.

Pasul următor este să alegem un arhitect. Cum?

Prima recomandare este să își aleagă un arhitect cât de cât specializat pe domeniul respectiv.

A doua recomandare este să se uite la ceea ce a făcut arhitectul înainte. Nu să ceară neapărat recomandări, ci să se ducă să vadă proiecte realizate. Să se uite la ce a făcut până atunci și, dacă îi place, îi dă drumul mai departe. Să vadă dacă funcționează chimia. Aceste recomandări sunt valabile și la constructori. Îți alegi un constructor, te duci și vezi ce a construit. Vrei un constructor pentru o terasă de piatră, te duci și vezi unde a mai pus piatră.

Sunteți față în față cu un client nou. Cum se desfășoară discuția? De unde se pleacă?

Toată discuția asta arhitect – client e întâi o tatonare, apoi încerci să înțelegi ce fel de client este și cam ce își dorește. Și, pe măsură că discuția evoluează, vezi unde te duci. Eu am rămas prieten cu toți clienții mei. Pentru că întotdeauna clientul a obținut ce și-a dorit, însă totul transpus vizual prin arhitect.

Cam cum ți-ai dori? Vreau să fiu ultramodern. Bun. Ultramodernul ăsta e de multe feluri. Sau ce fel de birouri faci, pentru ce tip de business sunt? Am făcut, de exemplu, o clădire pentru un investitor care pe urmă a închiriat-o unei bănci, pentru divizia lor de private banking și atunci din start am ales un nivel superior al finisajelor pentru că beneficiarul e de o anumită factură. Am făcut un hotel, tot poziționat sus din punct de vedere al finisajelor, dar folosind complet pe alte materiale, adaptate stilului și zonei în care este amplasat.

Eu am un sistem foarte simplu. Când vorbesc cu un client aștept să-mi spună ce dorește, dacă începe să îmi spună cum trebuie să fac, spun: vă mulțumesc frumos, văd că aveți informațiile necesare să puteți să vi-l faceți singur. Îmi pare bine că v-am cunoscut, la revedere. Cu câțiva dintre îmbogățiții de astăzi am avut această discuție.

Indiferent că vorbim de o construcție sau de o amenajare, clientul are o listă cu ce își dorește și un buget. Cum reușește arhitectul, în discuția cu clientul, să concilieze aceste două aspecte?

Întâi se face lista cu ce își dorește clientul. Și dacă își dorește foarte mult și are un buget foarte mic, cel mai corect este să le spui: în acest buget poți să faci 30% din ce îți dorești. Pentru că, decât să faci mult și prost – eu, de exemplu, nu folosesc materiale proaste -, mai bine faci puțin și bun. În astfel de situații etapizezi. Se face întâi ansamblul general, un fel de anteproiect, care este pentru toată clădirea și apoi, în funcție de buget, se atacă zone. Dacă vorbim de un hotel, anul acesta facem recepția, la anul închidem o aripă și facem camerele. La hoteluri modul de lucru clasic pentru a nu închide tot hotelul este să renoveze pe zone. Așa am lucrat la Hotel Intercontinental – pe câte două etaje, ca să nu deranjeze activitatea de pe celelalte. Așa se face etapizarea și pe buget.

Ați spus că nu lucrați cu materiale proaste. Asta înseamnă că nu lucrați cu materiale ieftine?

Nu, nu are legătură. Sunt materiale bune care sunt ieftine. În plus, sunt materiale pe care le găsești de la 30-40 euro/ mp până la 400 euro/ mp. O plajă foarte largă de variante. Și atunci alegi în funcție de buget. Dar aici mai sunt niște aspecte importante: fiecare material e pentru un anumit spațiu și pentru un anumit design. Sunt stiluri care cer anumite materiale. Pentru rezidențial folosești mai mult materiale naturale. Pentru birouri nu ai nici o problemă să folosești mai puțin materialele naturale. Apoi alegi în funcție de ce consideri adecvat pentru a obține o anumită imagine: materiale care să confere spațiului căldură sau materiale rezistente.

Sigur, există materiale pe care nu o să le folosesc niciodată. De exemplu gresie care imită parchetul, pentru că sunt două materiale diferite. Dar pot să pun parchet laminat, care este o opțiune similară cu cea de la mobilă, când ai lemn masiv și mdf melaminat. Pentru că melaminatul, cu decorurile care se fac acum, arată foarte bine. De altfel, în lume, pe partea de mobilier, piața de melaminate s-a dus cam la 80%. De unde înainte era numai lemn masiv, pe urmă s-a folosit palul sau paful furniruit și în final din pal furniruit s-au dus în pal melaminat, pe urmă s-au dus și mai jos, pal cu hîrtie, care arată de zici că e lemn. Numai că trebuie să ai bunul simț ca pentru fiecare tip de mobilă să proiectezi în stilul respectiv. Adică niciodată nu încerci să imiți o mobilă stil folosind pal melaminat. Nu. Îți adaptezi și arhitectura, și designul.

Materialele compozite au evoluat și ele foarte mult în timp, exact ca la palul melaminat. Întâi era un material rezistent care semăna a granit, dar era foarte tare și era foarte bun pentru suprafețe cu circulație intensă. Acum producătorii consiliați de designeri au început să îi dea texturi, nu numai culoare, există foarte multe variante și este nu doar rezistent, dar arată și foarte bine. Și se pot folosi în multe locuri la placări de pardoseli și pereți, de la băi până la spații de birouri.

 

Spuneați că una dintre recomandările pe care le faceți la alegerea unui arhitect este ca acesta să fie specializat în domeniul respectiv. Care este domeniul dvs.?

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Am lucrat mult pentru hoteluri si rezidential: am făcut la Hotel Intercontinental partea de cazare. Am făcut la Hotel Lido din București atât recepția, restaurantele, cât și camerele. La Hotelul Rex de la Mamaia am amenajat restaurantul și am făcut camerele. Au urmat apoi amenajări pentru hotelurile Amiral și Majestic. Ultimul proiect pentru hotel a fost Hotel Teleferic din Poiana Brașov, împreună cu Studio 10M, unde s-a făcut consolidarea la hotelul vechi, apoi s-au reamenajat toate camerele, a fost creat un SPA cu piscină din fosta centrală termică, pe scurt, un proiect cu tot felul de provocări.

În domeniul rezidențial am făcut mai multe case în București și Snagov, dar am avut, de exemplu, și câtiva clienți care au vrut apartamente făcut cu arhitect. Pentru toate lucrările este bine ca arhitectul să prezinte clientului imagini 3D cu randări, ca acesta să poată să își imagineze cum va arăta spațiul. Acum am un proiect de 600 de camera în Anglia, pentru un campus universitar. În Anglia, au în acest moment bugete foarte mari pentru dezvoltarea de ansambluri pentru studenți, iar investitorii bagă foarte mulți bani și fac campusuri universitare lângă universități. Campusul universitar este gen hotel, cu camere single sau duble, cu chicinetă integrată și așa mai departe. Când bagi banii în 600 de camere, merită să vezi una înainte și să o rafinezi, să o aranjezi, să fie perfectă. Când ai o singură cameră de 50 mp nu mai faci mockup că nu se justifică.

De ce e special proiectul Teleferic?

Pentru că am avut avantajul că beneficiarul, fiind român, a avut ambiția să ajungă cu hotelul ăsta la nivel internațional și atunci a folosit exact specificul hotelurilor de munte. Subliniez acest aspect pentru că în România nu sunt restricții prea mari, cum sunt în alte țări sau zone din lume, care își apără arhitectura tradițională. De pildă în zone montane din Austria arhitectul știe, de exemplu, că acoperișul trebuie să fie în șarpantă și ai voie în 2 pante sau în 4 pante, și pantele trebuie să aibă unghiul de 20 de grade – nici 25, nici 15. În Sardinia iarăși trebuie să folosești obligatoriu anumite materiale: acoperișurile trebuie să fie cu olane sau trebuie să folosești piatră din zonă sau casa nu trebuie să se vadă din șosea – adică zona fiind muntoasă și marea jos, când treci pe șosea nu ai voie să vezi casa, deci înălțimea trebuie să nu se vadă. Și atunci de asta zic că Telefericul este făcut respectând specificul montan al zonei în care este amplasat, inclusiv cu materiale de tipul lemn vechi refolosit. Am avut un parteneriat cu niște specialiști din Austria care au tradiție în prelucrarea lemnului vechi – o parte l-am adus din România, de prin Maramureș, o parte din Cehia.

Deci încep să existe și în România proiecte în care se folosește lemn vechi.

La noi abia acum a început. Dar oamenii au început să învețe și să urce prețul la casele vechi. Cel puțin în zona de Ardeal știu, pentru că au venit deja din Austria, din Germania să le cumpere casele să le folosească lemnul vechi și au văzut cum lucrează cei de acolo cu lemnul vechi.

Cum arată arhitectura de la noi comparativ cu cea din țările dezvoltate, care sunt mult mai obișnuite să lucreze cu arhitecți?

La noi, pe partea de arhitectură școala a fost foarte bună întotdeauna. Întotdeauna școala i-a învățat pe arhitecții români să fie deschiși la tot. Un curent nou dintr-o anumită perioadă ajungea imediat în facultate. Și acum e la fel. Imediat după revoluție și-au dat drumul și cu ceea ce nu puteau să facă înainte. La noi nu e altfel ca la alții. Diferă doar scara de aplicare. La noi sunt 5 și la ei sunt 500. Dar alea 5 la noi sunt la fel ca alea 500. Întotdeauna e vorba de câți bani sunt de investit și de cine face investiția.